Cu totii asteptam salvarea economica a Romaniei sa apara din afara granitelor, pe o foaie alba de Cu totii asteptam salvarea economica a Romaniei sa apara din afara granitelor, pe o foaie alba de carnet de cecuri scrisa pentru masini Dacia, telefoane mobile, textila, mobila si ce altceva inca se mai produce in tara noastra. Investitorul cu parul balai, desi brunet nu ne-ar deranja deloc, numai cu bani sa vina, este asteptat sa aterizeze pe aripi stralucitoare ale Lufthansa, Klm, Air France sau, si mai bine, ale Jetului corporatist. Ce ne facem insa daca, precum e ciudatul obicei al basmelor, acesta nu se transpune in realitate si ramanem toti cu ochii in zare- cea de la apus?

Criza Subprime parea in momentul 2007, asa cum a declarat CEO Goldman Sachs Lloyd Blankfein in cadrul audierilor Senatului American, un eveniment serios dar trecator, parte a lungului sir de crize periodice trecute cu brio de economia americana in era de dupa al doilea razboi mondial.

Atunci cand situatia s-a acutizat exponential in 2008, dezvoltand evenimente de o gravitate fara precedent, debutand cu falimentul Brea Stearns si Lehman Brothers, doi titani ai Wall Street, inglobarea altuia, Merril Lynch, in Bank of America pentru a evita soarta primelor doua si acordarea unui imprumut gigant American International Group (85 Miliarde $) pentru a nu sucomba sub presiunea pierderilor inregistrate pe contracte derivate, autoritatile centrale SUA, Federal Bank Reserve si Treasury Department, au facut tot ce a fost posibil pentru a preveni o dezintegrare a economiei si o a doua mare depresiune.

Desi masurile au fost complexe si orientate pe multiple ramuri financiare, ideea centrala a fost de a asigura lichiditatea pietelor financiare, aflate intr-o stare de soc miocardic, si introducerea de masuri asiguratorii pentru ca valul de aversiune extrema catre risk ce cuprin