Duminica, 15 ianuarie, televiziunile raportau ca in Bucuresti se desfasoara un adevarat razboi de strada, care insa la 100 de pasi in stinga si in dreapta perimetrului Piata Universitatii - Piata Unirii semana cu seara pustie de iarna. Zilele astea, multi oameni se incarca cu sentimente urmarind transmisiuni si inregistrari video de la protestele din tara. E un serial mai pasionant decit altele, cu un personaj colectiv activ si imprevizibil. Nu trece nici un episod fara incidente, protagonistii regasindu-si neintirziat antagonistii in continuarea de a doua zi. Dupa o expozitiune de 48 de ore, prima intorsatura de situatie a fost si cea mai pasionanta de pina acum. Duminica, 15 ianuarie, televiziunile raportau ca in Bucuresti se desfasoara un adevarat razboi de strada, care insa la 100 de pasi in stinga si in dreapta perimetrului Piata Universitatii - Piata Unirii semana cu seara pustie de iarna. Audienta-record, insufletita de panica si exaltarea violentei transmise, vibra la aceesi intensitate cu baietii care aruncau pietre in jandarmi. Bulevardul rafuielii intre cele citeva zeci de pusti si jandarmii robocop ce-i fugareau in pas vioi, cu scutul sus, formatie organizata, e marginit de centrul vechi al cafenelelor. La un draft nefiltrat, clientii urmareau serialul pe plasmele fidele, comentind insufletit, sportiv si oleaca mindru. „Avem si noi razboi!". La 20 de metri de fugareala - izolare, blues, Led Zeppelin in fata ecranului. In blocurile din ce in ce mai indepartate de actiune, ecranele nu mai incadrau decit actiunea, eliberind panica, provocind frica si invitind la neparticipare. In aceste zile de saptamina, protestul din Bucuresti s-a concentrat pe cele doua laturi simbolice ale Pietei Universitatii. Scarile din fata Teatrului National au parte de o filmare cu grad ridicat de complexitate. Reflectoarele lumineaza din ambele parti, o principala din stinga si o