Suntem in primavara anului 1971. Cu emotie, Radu Crisan, un barbat maruntel, contabil la Trustul de Constructii din Constanta, intra pe usa grea, batanta, a Casei de Cultura a municipiului; era "programat" sa citeasca la Cenaclul Ovidius din poeziile sale, grupate in trei caiete: Iubirile mele, Sensuri multiple si Eu si umbra mea.
La acel cenaclu vegheau, ca in atatea locuri din tara unde s-ar fi putut petrece "manifestari dusmanoase", alte umbre, privind si ascultand cu ochii si urechile Securitatii. Carora poeziile contabilului Crisan nu le-au placut. Ele nu erau "pe linie", si cu atat mai putin poetul. Desi devenise de un an membru de partid, i se gasise, la "verificari", un trecut legionar. Se afla, astfel, fara sa stie, in vizor.
"Preocupandu-se de activitatea lui Crisan Radu, organele de securitate au solicitat intocmirea unei constatari de specialitate, pentru a se preciza daca versurile sale au sau nu continut ostil oranduirii socialiste. In acest sens, au fost alese din volumele lui Crisan Radu acele poezii pe care le-au considerat ca ar putea exprima idei ostile si le-au trimis pentru examinare unui colectiv de specialisti." Acei "specialisti", batrani cenzori de la Directia Generala a Presei si Tipariturilor, au concluzionat, cum era de asteptat, ca majoritatea celor 23 de poezii primite spre analiza "sunt daunatoare oranduirii noastre de stat, prin caracterul lor deschis ostil acestei oranduiri".In referatul transmis Securitatii la 10 iunie 1971, se spunea ca autorul manifesta in scris "intentia repetata" de rasturnare a regimului comunist, chiar cu mana armata, transpunand in "imagini literare" si "alegorii mistice" crezurile sale legionare din trecut.
Pana la 6 septembrie 1971, cand a fost arestat, poeziile lui Radu Crisan au fost citite, pe rand, de ofiterii Securitatii si de activistii de la Comitetul Judetean de partid, care a
