Răzvan Exarhu: "De ce nu ar putea deveni acest spaţiu, de care ne plângem încontinuu şi care ne scoate din minţi, un teritoriu al purităţii naturale, în care nimeni nu ar trebui încurajat să se transforme în maimuţă, ca să fie atrăgător pentru turişti?"
Vă imaginaţi că într-o singură zi poate fi adunat tot gunoiul din ţară? Pare posibil, din moment ce e nevoie doar de câteva ore ca să se umple la loc. O minte neliniştită a avut această viziune, şi prima ţara făcută lună a fost Estonia, în 2008. Istoria s-a repetat în Letonia şi Lituania, în 2009. Aşa a apărut Let’s do it! (www.letsdoitromania.ro) Iar în România ar trebui să se întâmple totul în septembrie 2010.
Probabil că foarte curând, pe hărţile turistice, pe lângă simbolurile care semnalizează mănăstiri, cabane şi situri arheologice, ar cam fi cazul să apară şi o pubelă mică, semn că prin zonă au trecut ortodocşi iubitori de grătar. Povestea asta, care începe cu cartografierea zonelor murdare, poate fi un start pentru o viziune pe termen lung. Dar, înainte ca ea să devină o strategie de dezvoltare, ar trebui să înceapă să pâlpâie şi în minţile ameţite de consumerism şi iluzia civilizaţiei.
E dramatic să vezi că în timp ce nişte ţări desfigurate de progres încearcă să ţină în viaţă şi să promoveze vechile căi în care omenirea ştia să trăiască fericită, aproape de natură şi în respect faţă de ea, o ţară mică şi disperată din sud-estul Europei face tot ce poate pentru a şterge orice urmă a tradiţiilor şi relaţiilor sociale care construiau farmecul acestui loc. Există un regat micuţ, la graniţa cu India şi Tibetul, unde politica încearcă să evite corupţia generată de valorile agresive ale Occidentului.
Viaţa în Bhutan are ritmul pe care îl avea în urmă cu 1.000 de ani. Iar populaţia pare să aprecieze asta, în ciuda venitului foarte mic. Pe scurt, rata fericirii e foa