Păi, cum vine asta? Vasăzică îţi faci tu casa, îi pui uşile cu faţa la drum, după obiceiul bucovinesc, o-nveleşti frumos cu draniţă, o sfinţeşti, îi cumperi de toate şi n-apuci să faci focu-n sobă, că te cheamă la armată, să scapi ţara de ruşi!... George Cotos, românul din Saint-Tropez care a împlinit primăvara asta 95 de ani, a ajuns celebru în Europa vânzând pictură şi îngheţată, dar, uneori, se mai visează în casa lui de lemn din Straja Bucovinei pe care n-a mai revăzut-o de 70 de ani...
CONTROVERSE
...Sau a revăzut-o? Aici, e o poveste asupra căreia nu toată lumea cade de acord. Cel puţin, aşa spun cei pe care i-am ascultat, în a doua zi de Înviere, anul acesta, călcându-le pragul primitor din Straja, satul unde, glumesc ei, "se-atârnă România-n cui". Bunăoară, Floarea, nepoata lui Cotos, care stă acum în casa "uncheşului", ştie de la un vecin că acesta s-ar fi întors, în timpul retragerii trupelor româno-germane, prin Straja, ca să-şi vadă mama. Drumul lui, cică, n-ar fi fost tocmai prin Bucovina, dar a făcut, cum a putut, abătându-se pe la părinţi; a intrat câteva minute în casă, după care a plecat mai departe cu militarii lui...
Drumul acela avea să-l ducă până la Viena, unde-a bolit aproape un an, după care n-a mai revenit niciodată în România comunistă, de teama ruşilor. Atât de tare s-a temut de ruşi încât, mulţi ani mai târziu, după Revoluţie, încă o dojenea aspru pe sora lui, Ileana, azi în vârstă de 90 de ani, rămasă în satul natal, că voia să treacă în Ucraina, să-şi vadă moşia de după graniţă, care aparţinuse de Straja înainte de război.
"Dealurile noastre, povesteşte Ileana, au nume frumoase. Le cheamă Brodina, Izvoarele Sucevei, Bucu, Tomnatec... La Tomnatec avem noi pământ. I-am spus că mă duc şi-atunci a izbucnit: "Tomnatec? Ce Tomnatec îţi trebuie? Cât am năcăjit, cât am muncit, cât am umblat noi pe
