Elev silitor şi talentat, atât la desen, cât şi la caricatură, a luat premii şi la dans sportiv. Visează să devină designer vestimentar şi să fie cunoscut.

Pasiunea lui Radu pentru desen a început când era la grădiniţă. Îşi aminteşte că prima oară a văzut icoanele pe sticlă ale bunicului său şi de atunci desenul a devenit parte din viaţa lui.

,, Când aveam cinci ani am desenat peretele de la grădiniţă. Şi camera mea era plină de desene. Colile de hârtie erau fixate pe pereţi cu bolduri. Încă de pe atunci îmi plăcea să desenez peisaje, oameni, copii care se jucau.”

Radu îşi aminteşte că pe la şase ani tot încerca să facă o plajă, iar valurile mării nu îi ieşeau. În clasele primare desena foarte mult acasă.

,, Când eram supărat, desenul era un mod de liniştire. Pentru a trece peste starea aceea neplăcută personificam soarele, iar norilor le făceam feţe zâmbitoare.”,,Nu suport desenele triste, pentru mine desenul este o stare de bine”, mărturiseşte Radu.

În acea perioadă, desenul a rămas cumva la stadiul de hobby, fără a se implica în competiţii. Dansul a fost cel care i-a adus multe premii întâi. ,,Alături de partenera mea, Denisa, am participat la concursuri de dans, desfăşurate la generală 14. Rock, cha cha, samba vals, tango sunt câteva dintre dansurile care mi-au adus 15 premi întâi. Denisa alegea materialele apoi costumele erau făcute la o croitoreasă”, a spus Radu.

În clasa a cincea, la prima oră de curs cu profesorul de desen Lucian Mareş, Radu a pus multe întrebări, era curios şi dornic să afle cât mai multe despre pasiunea lui, care a revenit în centrul atenţiei.

,, Îmi amintesc faptul că domnul profesor m-a pus să desenez un peisaj, apoi văzând că mă pricep a început să îmi explice cum tebuie combinate culorile astfel încât desenul să aibă omogenitate.”

Radu l-a simpatizat pe profesorul de desen pentr