Senatorii si deputatii rurali vor deveni cei mai inversunati adepti ai votului uninominal. Votul uninominal imparte viitorii senatori si deputati in doua categorii: parlamentari de tara si parlamentari de oras. In acest context, curios este faptul ca multi politicieni cu experienta, oraseni get-beget, cu masini si costume scumpe, prefera sa candideze pentru alegerile din toamna mai degraba intr-un colegiu rural. De ce oare? In primul rind, la tara exista mai multe sanse de a obtine 50 la suta plus unu dintre voturi, adica mandatul de parlamentar "din prima", fara a mai trai emotiile redistribuirilor. Teoretic, in mediul rural, electoratul este mai omogen, mai disciplinat, mai usor de mobilizat si chiar mai lesne de controlat. O campanie electorala de tipul "din poarta in poarta", desi obositoare, este mai usor de dus la capat. La fel, "cadourile" pot fi distribuite cu mai mult impact (mai ales cind esti la guvernare), iar zvonistica are mai multe sanse de a misca lucrurile in directia dorita. In acest caz, nu sint de lepadat nici presiunile insidioase, micile santaje ori marile amenintari. Izolarea (din toate punctele de vedere) a omului de la tara il avantajeaza net pe omul politic. Apoi, se spune ca, la tara, cel mai influent personaj politic este primarul. O structura de partid ce cuprinde foarte multi primari de comune este foarte greu de contracarat, fie ca vorbim de votul pe liste sau de cel uninominal. De 18 ani, PSD este un partid puternic tocmai datorita acestor organizatii rurale. Ideea a fost preluata insa si de celelalte partide. Asa se explica masivele racolari de primari la care s-a dedat PD-L dupa 2006. De asemenea, in acelasi mod se explica si decupajele arbitrare ale unor colegii electorale pe care candideaza unii dintre cei mai importanti politicieni liberali. Apar, insa, citeva probleme. Un primar suficient de istet, indiferent de culoarea sa polit