Cu 35 de spectacole pe zi şi absolut toate piesele jucate cu casa închisă, festivalul nu-şi mai poate propune decât să crească în calitate şi să obţină o finanţare mai consistentă la ediţiile viitoare.
La finalul celei a ceea ce a fost, probabil, cea mai bună ediţie de până acum a Festivalului Internaţional de Teatrul de la Sibiu (FITS), directorul acestuia, Constantin Chiriac, recunoaşte: nu mai este loc de mai mult. Al treilea festival de teatru din lume a umplut atât spaţiile indoor, cât şi pieţele şi pietonalele oraşului.
Peste 800 de oameni au umplut fiecare centimetru de spaţiu din sala de 600 şi ceva de locuri a Casei de Cultură a Sindicatelor, la spectacolul de vineri seara a Teatrului Evreiesc de Stat, „Miss Daisy şi şoferul ei”. Nici unul nu a părăsit locul pe tot parcursul celor aproape trei ore în care Maia Morgenstern a dat valoare spectacolului cu subiect „americănesc”.
Sâmbătă, pe pietonala Nicolae Bălcescu, actorii spanioli de la Carros de Foc abia îşi făceau loc cu al lor „Vulturul Sofia” printre cei aproape 30.000 de sibieni şi turişti veniţi la festival.
Totul cu casa închisă
Spre deosebire de alte ediţii, absolut toate companiile de teatru invitate fac parte din prima ligă. Peter Brooks sau Eugenio Barba, doi dintre cei mai mari regizori de teatru contemporani, şi-au pus în scenă creaţiile, alături de tot ce are mai bun teatrul românesc, de la Mihai Măniuţiu la Silviu Purcărete, de la Teatrul Odeon la Teatrul de Comedie.
Şi toate spectacolele din săli s-au jucat cu casa închisă, ba mai mult, la fiecare, câteva zeci de aspiranţi fiind nevoiţi să facă o tristă cale întoarsă - nici în picioare nu mai era loc. „Sibiul, prin festival, a devenit o fereastră spre Europa. Oamenii trebuie să profite de ceea ce se întâmplă aici. Vedem aici şi figuri istorice, dar şi unele emergente ale tin
