Doi critici, Anca Grădinariu şi Irina Margareta Nistor, un cinefil – scriitoarea Ana Maria Sandu – şi regizorii Andrei Ujică şi Nae Caranfil analizează starea cronicii de film. Cele trei perspective conturează dimensiuni-le diferite ale receptării unui film, dar şi felul în care critica se transfor-mă în funcţie de mediu şi de cititori. Regizorii vorbesc, pentru prima dată, despre impactul unei cronici de film asu-pra propriilor producţii.
Despre propriile nemulţumiri în ceea ce priveşte starea cronicii de film, Anca Grădinariu opinează că aceasta a devenit din ce în ce mai „puţină". „Evident, nu e vina ei, ci a vremurilor, a directorilor de ziare, a economiei etc. Astăzi se cere mai mult un Reader's Digest, un verdict în 500 de caractere sau mai puţin -140 ar fi ideal. Nu vi se pare ciudat că avem un cinema atât de exportat şi de premiat, dar nicio revistă de specialitate cu distribuţie naţională?", întreabă, retoric, criticul de film. Grădinariu vorbeşte şi despre o redefinire a profesiei în termenii crizei economice, decupând cazul lui Todd McCarthy de la „Variety" - printre cei mai vechi şi respectabili critici de film - care a fost, recent, concediat. „Revista foloseşte acum doar freelanceri: asistăm la dispariţia criticii de film ca profesie full time, adică acel jurnalist plătit decent să vadă filme şi să scrie in extenso despre ele - nu să facă asta ca un hobby - şi să meargă pe la festivaluri pe banii revistei, ca să-şi păstreze subiectivitatea nealterată şi, în acelaşi timp, să nu poată fi acuzat de parti pris-uri".
Ana Maria Sandu, cinefil şi scriitor, deplânge şi ea lipsa unei publicaţii de profil. „Nu există o revistă de film viabilă şi de notorietate în momentul de faţă. Aşadar, cronicarilor de la cotidiene, situri de ştiri, reviste culturale le revine rolul de a face recomandările cinematografice".
Una dintre explicaţiile pentru