Istoria celei mai mari afaceri ratate in 2009 In iunie anul trecut, de bucurie ca va cumpara firma Opel, premierul Putin l-a invitat pe patriarhul Kiril al Rusiei la o plimbare cu Volga sa de colectie. O miscare de PR mai putin ortodoxa, care pina la urma n-a fost cu noroc: la inceputul lui noiembrie General Motors a declarat ca s-a razgindit si ca nu mai vinde Opel. Putin s-a infuriat pe loc si a declarat, amenintator, ca batalia pentru Opel nu s-a incheiat. Dar cum s-a ajuns aici? Iata, pe scurt, istoria unei afaceri care nu s-a mai incheiat: De ce au vrut sa vinda In martie 1929, o delegatie General Motors a vizitat uzina Opel din Germania. Linia moderna de asamblare i-a impresionat asa de tare, incit au hotarit pe loc sa cumpere 80% din actiunile Opel. La scurt timp au cumparat si restul de 20%. Dupa 80 de ani, in 2009, General Motors s-a vazut in situatia ingrata de a fi fortata sa vinda marca germana. Concernul american avea probleme majore inca de dinainte de criza, iar ulterior problemele s-au agravat dramatic. A fost nevoie de interventia statului pentru a salva de pe buza prapastiei fostul producator numarul unu mondial, una dintre acele corporatii despre care analisti autosuficienti declarau ca "sint prea mari ca sa cada". Guvernul american a preluat asadar friiele si a inceput o restructuare majora. Saab si Opel, subsidiare GM in Europa, au fost puse pe lista de marci scoase la vinzare. Pentru Opel au aparut foarte repede pretendenti. Paradoxal: in vreme ce GM dorea sa scape de Opel ca de un cui din talpa, firma germana era in crestere de imagine pe piata. Noul Opel Insignia primise doar aprecieri elogioase din partea specialistilor, Astra era din ce in ce mai dorita de publicul tinar gratie designului reusit si a performantelor dinamice, iar intreg brandul migra inspre zona premium a pietei auto. E usor de inteles de ce pretendentii au inceput sa roiasca