Ce a scos la iveală „telenovela Năstase”? O societate sfâşiată şi stăpânită de ură patologică, aidoma juntelor care o întărâtă periodic.
De la deţinuţii de la Rahova care - zic reporterii trimişi să facă reportaje „de culoare" - strigau printre gratii „Să vină Bombonel!" şi până la aşa-zişii politicieni din studiourile televiziunilor, chemaţi special pentru circ, toată lumea s-a împărţit în două tabere. Apărătorii de conjunctură ai lui Adrian Năstase au găsit un nesperat prilej (prin evoluţia evenimentelor) de a-l zugrăvi pe Traian Băsescu ca „întruchipare a răului". Asta deşi se povesteşte că, în culise, unii dintre „apărători" ar fi băut şampanie la aflarea sentinţei de condamnare a fostului premier.
De cealaltă parte, mancurtizaţii de sub pulpana preşedintelui au ieşit brusc la luptă cu buzele, limbile şi cei doi neuroni din dotare. Site-urile şi diversele emisiuni de aşa-zisă dezbatere au fost luate cu asalt de vărsătorii de ţucale, disperaţi să demonstreze „complotul corupţilor" împotriva „justiţiei independente".
Între timp, majoritatea televiziunilor au jucat rolul matroanei de bordel - „pentru preţul corect, putem face orice". Şi au făcut. Rând pe rând, au dat microfoanele în stăpânire tuturor Farfuridilor şi Brânzoveneştilor. Ei au mirosit imediat „oportunităţile de imagine" şi nu s-au dat în lături nici măcar de la jenantul „pelerinaj" pe la Spitalul Floreasca. Acolo, era evident!, nu i-a lăsat nimeni să treacă de recepţie, darămite să-l vadă pe „sinucis". Chiar şi aşa, nu au lipsit „relatările" despre starea lui Năstase. În cele din urmă, hărmălaia mediatică a intrat în remisie după transportarea condamnatului de la Floreasca la Rahova.
Dar, cum spuneam, „cazul Năstase" pune în evidenţă un lucru mult mai grav. Războiul pe viaţă şi pe moarte declanşat între politruci, prin intermediul instituţiilor statului, a prins în turbionul
