Pe Tică Tănase l-am găsit într-o dimineaţă la câteva momente după ce ieşise din bazinul de înot de la gară. Nu ar fi nimic ieşit din comun, dar antrenorul emerit Tănase Tănase mai zilele trecute a împlinit venerabila vârstă de 85 de ani. Este alături de alţi mari sportivi braşoveni, fostul schior Aurel Munteanu şi biatlonistul Ştefan Steiculescu, decanul de vârstă a sportului de sub Tâmpa.

- Reporter: Arătaţi fresh de parcă aţi fi la prima tinereţe.

- Tănase Tănase: Nu este chiar aşa. Vârsta îşi spune cuvântul oricât aş căuta să maschez din punct de vedere fizic. În schimb, intelectul rămâne aproape neschimbat. Tot ce-mi doresc este să nu-mi pierd luciditatea, iar creierul să funcţioneze în condiţii de sănătate mentală. Tuturor le doresc să facă mişcare pentru că aceasta înseamnă sănătate.

- Rep.: Cum este să priveşti puţin peste umăr în urmă?

- T.T.: Cu bunele şi cu relele omeneşti, cu evenimente pe care le-am trăit şi pentru că sunt născut pe 28 mai 1925 am trăit şi războiul şi bombardamentele Ploieştiului, de unde sunt de fel. Tineretului de astăzi îi vine greu să înţeleagă lucruri pe care le făceam pe atunci când eram tânăr, cum am depăşit anumite momente, cum am trebuit să întrerup pentru vreo doi ani liceul pentru a-mi întreţine familia. Aveam trei fraţi plecaţi cu toţii pe front şi rămăsesem cu mama şi a trebuit ca la 14-15 ani să mă încadrez ca practicant de birou la Rafinăriile din Ploieşti. Cum în 1947 când mi-am dat bacalaureatul mama mi-a dat verigheta de aur pentru ca s-o vând pentru a-mi plăti taxele care se solicitau pentru examen.

Braşovean de 63 de ani

- Rep.: Cum aţi ajuns la poalele Tâmpei?

- T.T.: Când am terminat liceul, în 1947, cu un grup de colegi foarte buni ne-am pus problema unde să dăm examenul la Academia Comercială (n.n. aşa cum se numea pe atunci Academia de Studii Economice - ASE)