Goran Stefanovski, n. 1952, Republica Macedonia, dramaturg de vârf al ţării sale şi eseist, cu o importantă carieră internaţională. Este cel care a introdus post-modernismul în teatrul ţării sale de la mijlocul anilor 1970. Dramaturgia sa atacă fără jumătăţi de măsură temele majore ale timpului atât de accidentat pe care îl reprezintă. în cheia farsei tragice, această materie dramatică, în care tradiţii profunde se asociază cu Zeitgeist-ul momentului, depăşeşte cadrele postmodernismului. Autor multipremiat (marele premiu al Festivalului Internaţional de Literatură, Vilenica, Slovenia, 2007) el este ambasadorul cultural al ţării sale în Anglia şi membru în PEN Club Internaţional, Parlamentul Cultural European, Academia de Arte şi Ştiinţe din Macedonia.
Salut. Numele meu este Zoran. Sunt poet. Cu ani în urmă trăiam într-o ţară numită Iugoslavia. îmi iubeam patria şi pe conducătorul nostru Tito. Spuneam pe atunci: dacă-mi tai inima vei găsi în ea steaua roşie a Iugoslaviei. Eram, cum s-ar zice, jurnalist la gazeta fabricii. Eram un artist. Simţeam că locul şi rolul meu în societate sunt de o importanţă crucială. Simţeam că fac parte din Europa. Am scris un lung poem numit "Miezul problemei". Un poem patriotic în care se spunea că trebuie să fim gata întotdeauna să ne dăm viaţa pentru patrie.
Iată un fragment:
în cea din urmă bătălie, viaţa mi-o voi da
pentru tine, oh, Patria mea!
ştiind bine ceea ce dăruiesc
pentru tine eu nu mă precupeţesc.
Literaţi de vază mi-au spus că poemul este extraordinar, că foloseşte cu măiestrie metafora, comparaţia şi alte mijloace poetice. A fost publicat în numeroase gazete. Am luat şi un premiu.
Acum unii îmi spun că poezia este iugo-nostalgică. Că m-a plătit regimul comunist s-o scriu. Ce expresie urâtă: regim comunist? Dar ei erau poporul meu.
