Trei dintre intelectualii de primă mână ai tinerei generaţii, Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir, lucrează, de ceva vreme, la o serie de analize critice asupra unor documente ideologice şi produse culturale din vremea regimului comunist. Spre deosebire de alţi analişti ai regimului dinainte de 1989, cei trei autori ai Explorări-ilor în comunismul românesc (vol. I " 2004, vol. II, 2005, vol. III, 2008) abordează subiectul dintr-o perspectivă pur ştiinţifică, de laborator, nu introduc în discuţie elemente autobiografice şi nici nu încearcă să clarifice unele aspecte prin intervievarea supravieţuitorilor, aflaţi, într-un moment sau altul al istoriei recente, în punctele nodale ale societăţii.
O analiză a realităţii de ieri, făcută de intelectuali lansaţi pe piaţa ideilor după anul 2000, nu poate fi, a priori, decât foarte interesantă. Chiar şi pentru (sau, mai ales pentru) cei care au trăit perioade mai lungi sau mai scurte de regim comunist.
Pe de altă parte, lipsa contextualizării, concentrarea exclusivă pe analiza foarte amănunţită a unor documente sau produse artistice, fără evaluarea impactului real al acestora în epocă, face lectura dificilă şi, în final, lipsită de relevanţă. Mărturisesc sincer că am citit cu mare dificultate acest volum, tentaţia de a abandona m-a pândit la tot pasul, iar după ultimul rând, primul gând care mi-a venit în minte a fost cel al lui Eugen Negrici, legat de volumul său despre poezia în comunism: "Totuşi, la sfârşitul acestui volum, îngreţoşat de amploarea degradării poeziei şi uimit de întinderea infecţiei, pot spune că aş fi preferat să dedic fenomenului doar câteva rânduri". Îi admir şi, în acelaşi timp, îi compătimesc pe autorii acestei cărţi pentru risipa de inteligenţă şi erudiţie pusă în slujba unor mize mai degrabă nesemnificative. Chiar dacă pe la 30 de ani timpul de creaţie pare nelimit