În atenţia finanţatorilor: au început să se coacă antrenorii!
Se întîmplă şi la case mai mici. De fapt, se întîmplă pe la orice fel de case din fotbalul nostru. Selymes a preluat Astra în urmă cu mai puţin de un an, în septembrie 2010. Echipa din Ploieşti se afla la al doilea sezon în Liga 1. Terminase pe locul 13. În campionatul trecut, Astra a urcat patru locuri, pe 9, şi visa deja, pentru sezonul actual, la un loc de cupă europeană.
După înfrîngerea cu Voinţa Sibiu, din etapa a doua, Astra a rămas fără staff tehnic şi, conform patronului Ioan Niculae, fără o parte din lot. “De mîine, fac curăţenie!”, a spus finanţatorul ploieştenilor, imediat după meci. Despre obsesia pentru “curăţenie” a conducătorilor din Liga 1, cu variaţiile ei - “tai în carne vie”, “desfiinţez echipa”, “retrag echipa”, “mă retrag din fotbal” - se poate elabora la nesfîrşit. Cert e că obsesia asta apare şi la case mai mari, şi la case mai mici. Niculae a anunţat că va reduce şi bugetul clubului cu 3 milioane de
euro. Selymes a condus pregătirea de vară, a gîndit antrenamentele astfel încît jucătorii să atingă un vîrf de formă în cutare sau cutare moment. Oricine ar veni în locul lui trebuie să o ia de la capăt şi să-şi impună vederile, într-un timp mai lung sau mai scurt. Sau să ţină cont de munca lui Selymes (declarată nulă şi neavenită de către patron) şi s-o preia de acolo de unde-a lăsat-o. Puţin probabil să se întîmple aşa, tehnicienii au, fiecare, stilul lor, orgoliul lor şi maniera lor de-a face lucrurile.
Rămîne o mirare: de ce manevrele astea de “şoc la echipă” şi “aşa nu se mai poate” se produc în primele etape? De ce nu la sfîrşitul sezonului, cînd, teoretic, se analizează, se trage linie şi se constată? Statistic vorbind, deşi sînt egali cu ultimul rezultat, antrenorii nu devin buni sau răi peste noapte. Sau total incompatibili cu un grup de jucători. @N_
