Cutremurul din 1940 a lovit Romania la cateva zile dupa un seism de intensitate mica. In toamna acelui an, in sudul Moldovei au fost resimtite mai multe cutremure minore la Panciu si Focsani, care au avut, local, 3 grade pe scara Mercalli. Insa a venit si noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, cand, la ora 3, 39 de minute si 36 de secunde, pamantul a inceput din nou sa se zguduie. Mai multi supravietuitori au declarat ca i-a trezit brusc din somn o scuturatura verticala care le arunca in sus obiectele din interiorul locuintelor. Era vorba de cel mai puternic cutremur inregistrat in Romania, cu intensitatea de 9 grade pe scara Mercalli.

In aceste zile, romanii par sa fi uitat mai mult ca niciodata de agenda actualitatii politice, economice si sociale. Cutremurul de sambata dupa-amiaza a provocat reactii maxime de panica si talk-show-uri care au readus in prim-plan subiectul consolidarii miilor de cladiri incadrate ca avand diferite riscuri seismice, majoritatea in Bucuresti (capitala europeana cu cel mai mare risc seismic). Totodata, a fost o ocazie de a constata ineficienta infrastructurilor, fie ca este vorba de telefonia mobila si fixa, fie ca este vorba de bila negra primita de autoritatile abilitate sa intervina in cazuri speciale, chiar si acum, la un seism tipic vrancean de 5,3 pe scara Richter.

Dincolo de speculatiile care se fac pe tema marelui cutremur, de peste 7 grade, care va zgudui Romania in acest an sau in urmatorii ani - dupa cum sustin diverse surse oficiale - se constata o lipsa constanta si inexplicabila a unor companii de informare a populatiei privind modul in care trebuie sa actionam in caz de producere a unui seism major pentru a ne salva viata si pentru a sustine eforturile de salvare a unor eventuale victime, dar si pentru a evita starile de panica declansate de temerile privind posibile consecinte apocaliptice. @