Iosif Chirilă şi Andrei Cuculici spun că au lăsat Beijingul în urmă. Cu ghinionul, cu căldura şi cu regretele lui. Cu tot ce i-a dus pe locul 6
Ultimele zile de toamnă sînt primite cu un zîmbet la Snagov, la baza veche. Un colţ de soare înfipt pe cer înseamnă ieşit pe apă la antrenamente şi nu rutina seacă a simulatorului. Olimpiada de la Beijing s-a încheiat de două luni şi jumătate, s-a dus şi perioada de vacanţă de după, acum lucrurile au intrat în normal. Acelaşi program riguros, în care efortul e felul principal.
Oamenii din canoea de dublu-500 metri, Iosif Chirilă şi Andrei Cuculici, privesc înainte. Au avut întîia lor şansă la Jocurile Olimpice la vîrsta de 25 de ani. N-a ieşit cum şi-au dorit, dar la Londra vor avea doar 29. Mai multă experienţă, o dorinţă mai matură de a ataca podiumul. Iar între cele două repere, sînt atîtea medalii de cîştigat la Mondiale şi Europene!
- Vă mai vine în minte Beijingul?
Andrei Cuculici: Nu mă mai gîndesc, încerc să uit. A fost o experienţă neplăcută, mai ales din cauza rezultatului, dar nu numai.
Iosif Chirilă: Nu. Vreau să uit cît mai repede, să mă concentrez cît mai mult pe viitor.
- Ce v-a deranjat cel mai mult acolo?
A.C.: Drumul, temperatura crescută, umiditatea. Cînd erau 20 de grade lucrurile au mers bine, dar la 35, iar la noi acolo, pe apă, 45... Plus schimbarea de fus orar. Nu ne-am acomodat. Eu am şi leşinat la o zi după ce am ajuns.
I.C.: În serii a fost bine, în semifinale şi mai bine, pentru că a fost mai răcoare şi cursa a fost dimineaţa. În ziua finalei însă a fost cald. În autocar era frig, asta e nu ne-am adaptat suficient. Şi startul ăsta al nostru pe care trebuie să-l perfecţionăm. N-am pornit bine deloc.
- Nu mai fuseserăţi în China?
A.C.: Ba da, cu un an înainte, la Preolimpice.
I.C.: Atunci umiditatea a fost mai
