•In functie de modul de realizare al veniturilor, persoanele in cauza sunt obligate sa depuna fie declaratii estimative, fie declaratii speciale, si in cele din urma declaratia anuala de venit global

Cele doua luni care au trecut efectiv de la "intrarea in paine" a impozitului pe venitul global nu au contribuit cu nimic la limpezirea multora dintre agentii economici. Prin urmare, nu este tarziu pentru a invata ca nu toti angajatorii sunt obligati sa efectueze calculul impozitului anual. Aceasta operatiune, precum si regularizarea sumelor, se va efectua in mai multe situatii. In mod obligatoriu pentru angajatorii care au avut salariati permanenti (ce si-au desfasurat activitatea la un singur angajator) cu contract de munca pentru intreaga perioada a anului fiscal, care nu au obtinut alte venituri supuse procedurii de globalizare si pentru care nu au completat prima fisa fiscala. Impozitul pe venitul global presupune insumarea (globalizarea) numai a unor categorii de venituri pe care persoanele le pot realiza, in vederea supunerii unui singur barem de impunere, alte categorii ramanand supuse impunerii cedulare (separate), impozitul calculandu-se prin aplicarea fie a unor cote progresive pe transe de venituri (cazul pensiilor), fie prin aplicarea unor cote proportionale (cazul transferului dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare si partilor sociale, venituri din jocuri de noroc, dividente si dobanzi). Prin urmare, contribuabilii persoane fizice, in functie de categoria de venituri pe care o realizeaza, au obligatia sa depuna declaratii fiscale dupa cum urmeaza: declaratii estimative, declaratii speciale si declaratia anuala de venit global.

Declaratii estimative

Acestea cuprind informatii despre veniturile si cheltuielile estimate a se realiza in cursul anului fiscal. Prin urmare, declaratiile privind veniturile