Oamenii folosesc superstiţiile pentru a preveni relele şi a-şi atrage binele atunci când logica eşuează. Teama de ceasul rău şi trecutul pe sub scară se „învaţă“ din copilărie, în familie. În timp, alte spaime se înghesuie să le ia locul până când credinţa învinge raţiunea sau viceversa.

Sintia Radu şi-a trăit copilăria la bunici. Mai precis, până la 6-7 ani petrecea cinci zile din săptămână în compania celor două bunici ale ei, „Buni" şi „Mamaie". Se uitau la telenovele împreună şi le asculta vorbind despre subiectele zilei, croşetat, gătit, Dumnezeu.

Mai citiţi şi:

Cum să ne alegem baba, în funcţie de ce ne dorim să ne aducă anul în curs

Mărţişorul ţine departe farmecele şi dă sănătate celei care-l poartă

30 de studenţi au învăţat despre obiceiurile, tradiţiile şi superstiţiile maramureşene, la Ieud

„Fiecare avea câte o superstiţie. Mama mamei îmi spunea să bat în lemn de fiecare dată când nu vreau să se întâmple ceva rău şi să mă dau trei paşi în spate oricând văd o pisică neagră", povesteşte Sintia, acum în vârstă de 22 de ani. O altă superstiţie moştenită de la bunici era legată de fluieratul în casă, care aduce ghinion. „Ăsta, probabil, e unul dintre motivele pentru care nu ştiu să fluier şi colegii de birou fac mişto."

Când a intrat la şcoală, superstiţiile au început să i se pară ridicole. Unele chiar chinuitoare. „Mama are şi acum o superstiţie cu care m-a torturat în copilărie: dacă te întorci din drum, să stai pe scaun până numeri la trei", îşi aminteşte Sintia. „Mereu uitam ceva când plecam la şcoală. De fiecare dată când mă întorceam, mama mă punea pe scaun să număr. Asta mă suprasolicita fizic şi mai pierdeam şi timp."

Zi de 13 cu noroc

Prima victorie în lupta cu superstiţiile a venit în clasa a V-a, când Sintia a dat teză într-o zi de 13 şi a luat cea mai mare notă din clasă. De