Se cere-n gura mare capul preşedintelui PSD. Pentru că a pierdut pe mâna lui nişte alegeri pe care (spune folclorul urban) n-avea cum să nu le câştige. Nu mi-e simpatic Mircea Geoană. Am şi motive. Între altele, fără să intru în amănunte, anul trecut era să rămân fără emisiune din cauza lui şi a politrucilor din juru-i. Nici el nu se topeşte de dragul meu. Are şi motive. Deci suntem chit. L-am susţinut şi votat în turul doi fix în virtutea postulatului şi foca de la circ merită să-i ia locul lui Băsescu.
Ca privitor profesionist de pe margine, cred - însă, cum nu-mi place să dau în oameni căzuţi, mă abţin să strig în gura mare - că preşedintele PSD ar trebui, dacă e demn, să-şi depună mandatul. Prima la mână, pentru că oamenii care l-au ales chiar dacă nu credeau în el merită (măcar) o reparaţie morală, dacă nu şi nişte scuze că şi-au irosit votul şi timpul. A doua la mână, fiindcă zece ani de opoziţie la Traian Băsescu reprezintă, totuşi, mult prea mult pentru acest partid şi, după umila mea părere, pentru România. Democraţia ne învaţă că majoritatea poporului suveran decide şi Curtea Constituţională validează.
Dar Geoană nu trebuie să plece din Kiseleff (dacă partidul pe care încă-l conduce va decide asta) ca urmare a strigătelor isterice ale primadonelor de tipul lui Marian Oprişan (mereu de-a dreapta tatălui la împărţirea bucatelor şi primul de lângă popă la toate parastasele alegerilor) ori ale loserilor blatişti Vasile Dâncu şi Ioan Rus. Şi nici prin clasicele uneltiri ale lui Miron Mitrea, combinate (de interesul comun) cu frustrările lui Ion Iliescu şi dorinţa de revanşă a lui Adrian Năstase. Ci, dacă e-n stare să dea dovadă de onoare, din proprie iniţiativă şi bun-simţ. Pentru că a pierdut şi aşa se face. În caz că se agaţă, prin votul forului suprem al partidului...
PSD are nevoie de un lider cu anvergură, nu de un veleitar
