26 de mii de dolari versus 21 de mii. E diferenta in cheltuieli dintre consumatorii aplecati spre internet si cei care isi iau distractia si informatia de la televizor. Sigur, e diferenta din State, insa cam de acolo au pornit in ultimele decenii destule tendinte mondiale. Ne putem astepta si noi la asta: net-ul va deveni in cativa ani media numarul 2 (asa cum e acum deja in America). Si in cele din urma, odata cu convergenta dispozitivelor de comunicare va bate tot ce misca pe piata si-i va invata trucuri noi pe batranii caini de paza ai democratiei, jurnalistii.

Intre altele, internetul ii invata deja un lucru, daca sunt foarte atenti: sa nu se grabeasca cu sentintele. De vreo saptamana si ceva, lumea vorbeste despre consolidarile de pe piata, care au adus media romanesca in cateva maini patronale. Insa nimeni nu observa ca media cea mai puternica si cea mai ieftina (ca si cheltuieli de productie) e la indemana oricui. Si nu doar e la indemana, ci e si folosita. Inclusiv in Romania, blog-urile si listele de discutii aduc de multe ori mai multi cititori decat cele mai influente ziare. Determina trairi in opinia publica mai intense decat o poate face orice stire de televiziune. Deja pe net sunt oameni mai talentati in imprecatii si invective decat Vadim si (aproape) la fel de buni comunicatori in scris ca Plesu. "Nu-i stie nimeni" nu mai e demult nici o scuza si nici un raspuns: pe oamenii acestia ii stie net-ul.

Si asta dintr-un motiv foarte simplu: vine publicul. Si vin banii. Si vin chiar si jurnalistii traditionali. Iulian Comanescu e primul colonist care s-a mutat in spatiul virtual. Altii isi vor face site-uri. Pariul meu e insa ca vor castiga cei care vor pune pe piata cantitatea maxima de dezinhibitie. Net-ul e locul in care lumea nu se sterge la nas cu batista, cum am invatat la gradinita si nici nu-si da cu anticearcan inainte de intrarea in emi