La 121 de ani de la moartea Luceafărului, scriitorii din Schei au ţinut să-i aducă un omagiu in stil românesc – prin dansuri populare şi poezii, marelui Eminescu. În plus, cel de-al doilea număr al revistei scheienilor, „Între Chietri”, publica strofele dedicate de Eminescu junilor scheieni

Pe 15 iunie 1889, poetul Mihai Eminescu se stingea din viaţă, lăsând în urmă cea mai semnificativă moştenire lirică a culturii româneşti. La 121 de ani de atunci, urmaşii de condei ai Luceafărului au hotărât să-i aducă un omagiu „exemplului celui mai de exemplu” într-un pur stil românesc. La muzeul de etnografie din Hărman, cinci poeţi braşoveni au recitat rânduri din opera Luceafărului şi au închinat poezii în memoria sa, iar ansambluri de dansuri au jucat ca acum 121 de ani. „Ne-am gândit să mutăm centrul de greutate a manifestărilor culturale într-un loc sfinţit de faptele celor de aici – la Muzeul Etnografic din Hărman. Aici, prin truda şi ofranda profesorului Adrian Micu şi a colectivului său s-a înfiripat acest muzeu excepţional. Şi am zis că e mai aproape de sufletul românesc să venim aici”, a declarat Doru Munteanu, preşedintele filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România.

Interesant este că marele poet Eminescu a lăsat braşovenilor şi câteva strofe dedicate Junilor din Scheii Braşovului. În poemul „Învia-vor voievozii” autorul spunea aşa: „Juni semeţi cu surle-n frunte şi cu zumzet de cimpoaie/ Scutură din letargie inimile ce se-ndoaie / Înplinise-va destinul, când sfărma-vor buzdugane / De vătafi şi-armaşi izbite a cetăţii porţi duşmane”. Strofa se regăseşte acum pe coperta revistei „Între Chietre”. „Poezia a fost scrisă pe când poetul se afla în trecere prin Braşov, pentru că avea spectacole cu o trupă la Reduta”, a declarat scriitorul Eugen Moga, fondatorul revistei.

În revista scheienilor mai găsiţi şi informaţii interesante despre una