Cica a venit unu' de la oras, om cu bani, da' fire sucita, lele, fire sucita. In loc sa-si faca si el, ca tot crestinul, casa cu vederea la drum, s-a apucat de-a zidit inspre ulita ditamai peretele. Auzi, tu, lele, si s-a apucat de-a facut niste ferestre mari, de se vede pana-n fundul casei. Pai ce fel de om e asta? Intre oamenii pe care ii cunosc, putini sunt cei carora sa nu le fi trecut prin minte gandul de a-si lua ori de a-si face o casa. O casa cat de mica, undeva, ascunsa intr-un umbrar de verdeata. Sau, si mai bine, o casa la tara, cu o bucatica de gradina si cu vietati mai mult sau mai putin comestibile care sa misune prin ograda. Pentru unii, cei mai multi, gandul ramane un vis frumos, pentru altii visul se preface in fapta. Un amic, om de actiune, a muncit pe branci, a urcat de la opina la vladica si, de indata ce veniturile i-au permis sa puna in practica gandul indraznet de a-si face casa la tara, a si trecut la treaba. A batut satele de la Dunare, a dat peste o localitate convenabila ca pozitionare, a intrebat din om in om si in cele din urma si-a cumparat o mica proprietate. Din poze, zona pare grozava. O faleza inalta aduce inaintea ochilor o priveliste asemanatoare celei pe care o au vizitatorii Cetatii Neamtului. Panorama are ca puncte centrale curgerea lenesa a Dunarii si relieful zdrentuit al Dobrogei. Incantat la culme de priveliste, omul se si imagina pe un sezlong, la umbra de nuc, cu un trabuc in gura, cu privirea pierduta in azur si cu papilele umectate de lichide racoritoare. Daca la acest instantaneu oniric adaugati si sfaraitul carnitei pe gratar, chicotelile de copil pornit prin iarba in cautare de ganganii si o adiere calduta de vant care lasa in nari miros de campie, cred ca veti intelege de ce oraseanul s-a lasat cucerit de ispitele cadrului natural si salbatic (cuvant-cheie al povestirii de fata). Cand a inceput sa-si ridice casa, soa