† Andrei, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului, Mitropolit al Clujului, Maramuresului si Salajului. “Pe alta cale... Dar luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor”. (Matei 2, 12)
Iubiti credinciosi,
In acest mare praznic imparatesc al sarbatorii Nasterii Domnului suntem prezenti cu totii la Sfanta Liturghie.
Dragostea fata de Mantuitorul intrupat ne determina si pe noi, ca pe magi, sa venim in fata Lui si sa-I aducem cel mai pretios dar pe care I l-am putea oferi: inima noastra. Asa spune si colindul 'Floricica': Si eu mica floricea/ Ii aduc inima mea.
Este adevarat ca inima noastra nu-i de-o puritate absoluta. Dar Domnul Hristos o primeste asa cum este. Oamenii cu viata curata adeseori au observat ca, la Liturghie, dupa ce Duhul Sfant preface prescura si vinul in Trupul si Sangele lui Hristos, in potir se afla un Prunc minunat injunghiat. Noi cei prezenti la Liturghie ne prosternem in fata Lui si-I aducem inima noastra asa cum este ea, apoi ne nutrim cu Trupul si Sangele Lui. Pe cat am putut, am albit-o prin post si fapte bune dar, mai ales, prin spovedanie.
Aflam din relatarile pioase ca Fericitul Ieronim, pe cand traducea Biblia din greaca in latina, pustnicea in pestera din Betleem. Odata, fiind in extaz, l-a vazut pe Pruncul Mantuitor in iesle, a vazut-o pe Preasfanta Lui Maica, pe pastori si pe magi aducandu-I daruri, i-a auzit pe ingeri cantandu-I imne de preaslavire si a exclamat: Doamne, toti Te preamaresc si-Ti aduc daruri! Dar eu, pacatosul Ieronim, ce sa-Ti dau, ca n-am nimic? Iar Pruncul Mantuitor i-a raspuns: Tu, Ieronime, da-mi pacatele tale!
Asa si noi, pacatosii, ii daruim inima noastra cu pacatele ce au pangarit-o. Si El o curateste si o primeste. Dupa ce ne-am impartasit, multumindu-I Ii cerem: Indrepteaza calea noastra,