Cappadocia, intrată destul de târziu în marele circuite turistice ale lumii, merită atenţia celui care vrea să cunoască Turcia profundă. O excursie în Cappadocia poate fi o alternativă, dar şi o completare inspirată la turul clasic al Sudului, cu Antalya şi Alanya capete de afiş. Presupunând ca alegeţi prima variantă, ideal ar fi să parcurgeţi distanţa Bucureşti-Istanbul-Kaisery cu avionul, de la Kaisery urmând să vă începeţi explorarea Cappadociei cu un microbuz sau cu o maşină închiriată.

Teritoriu fabulos care, prin ciudăţenia peisajului său, dominat de stânci ţuguiate în formă de cort, a intrat în patrimoniul mondial al umanităţii, Cappadocia seamănă, puţin, cu imaginea creata de vulcanii noroioşi de la Sărata-Monteoru, de Detunatele din Apusenii noştri, dar şi mai mult cu stâncile de la Stob, din sudul Bulgariei. Toate acestea sunt însă prea mărunte, în comparaţie cu ce oferă peisajul anatolian.

Cappadocia e vizitabilă în orice anotimp. Deşi turiştii în căutare de privelişti rafinate preferă să o vadă iarna, când stâncile se îmbracă în alb, ori toamna, când ele reflectă lumina amiezii în ocruri rarissime, Cappadocia se vizitează, cel mai mult, primavara şi vara. Climatul continental asigură, vara, zile însorite şi calde, dar şi nopţi răcoroase pentru care e bine sa aveţi haine corespunzătoare. Una dintre cauze este aceea că, nu departe de inima Cappadociei, se află muntele vulcanic Ercyes, de peste 3000 m altitudine, de pe vârfurile căruia iarna nu pleacă niciodată. Eu am văzut-o primăvara, când renaşterea vegetaţiei contrasta vădit cu peisajul lunar al lumii de piatră: nici cald, nici frig - cum e cel mai bine pentru drumeţ.

CETATEA RUPESTRĂ DE LA UCHISAR

În Cappadocia, oferta turistică e generoasă: puteţi vedea locuinţe şi biserici creştine construite în stâncă, bine conservate şi expuse muzeistic, precum în fasci