Dedicat nostalgicilor şi euroscepticilor

Când dispoziţia antioccidentală ne năpădeşte, un gest înţelept ar fi să privim către vecinul nostru din nord. Prea aproape de Rusia pentru ca Occidentul să-i îmbrăţişeze fără pretenţii (cum a fost cazul României), ucrainenii sunt astăzi într-o situaţie maronie. Vorbind mai limpede, dacă România a rămas fără hârtie igienică, Kievul este pe cale să rămână şi fără closet.

S-a întâmplat că preşedintele rus Dmitri Medvedev l-a atacat frontal pe omologul său de la Kiev, Viktor Iuşcenko. Acesta din urmă este acuzat de către Kremlin de politici antiruseşti, Moscova manifestându-şi nerăbdarea în a vedea instalat în Ucraina un nou lider politic.

Este vorba despre Viktor Ianukovici, care este cotat de sondaje cu cele mai mari şanse de a câştiga alegerile prezidenţiale din ianuarie 2010. Ianukovici, privit ca fiind cel mai important pion în mâna Moscovei, a fost principalul perdant al Revoluţiei Portocalii, în urma căreia a fost silit să-şi recunoască înfrângerea în faţa actualului preşedinte al Ucrainei.

Popularitatea liderului Revoluţiei Portocalii poate fi găsită în prezent undeva în beciurile electorale, acolo unde sunt păstraţi liderii care nu întrunesc mai mult de cinci procente în sondaje. Mandatul prezidenţial al lui Viktor Iuşcenko a fost marcat de scandaluri de corupţie, de două dizolvări ale Parlamentului şi de dezvăluirile care atestă faptul că magnatul rus Boris Berezovsky, cel mai aprig duşman al lui Vladimir Putin, i-ar fi finanţat campania electorală. Este aproape imposibil ca Iuşcenko să-şi păstreze funcţia şi în 2010. Cu toate acestea, Dmitri Medvedev a lovit fără cruţare: nu va mai numi un nou ambasador la Kiev, atâta timp cât Iuşcenko va rămâne preşedinte.

Kremlinul se adresează însă direct poporului ucrai-nean, pentru că Medvedev face în premieră astfel de declaraţii folosindu-se de can