Prezenţa premierului la emisiunea lui Mihai Gâdea continuă să fie comentată. Chiar dacă, între timp, preşedintele a apărut şi el la TV, în stilul caracteristic.

Foarte mulţi comentatori au văzut în discuţia dintre Mihai Răzvan Ungureanu şi Mihai Gâdea un fel de meci câştigat de cel dintâi. Într-o oarecare măsură, aşa a fost. Unii au fost dezamăgiţi că premierul nu a spus nimic important (nici dacă şi când se vor mări salariile, nici alte lucruri concrete aşteptate de public), ba chiar i-au reproşat felul cum „învârte" vorbele fără să spună, de fapt, nimic. În politica mare, e şi acesta un talent. Şi, uneori, chiar o necesitate. Numai că, la noi, şi jurnaliştii, dar şi publicul s-au obişnuit în general cu politicienii slobozi la gură, care „dau din casă", care stau toată ziua pe la talk-show-uri să-şi combată adversarii şi din spusele lor „ies" ştiri. Cele mai multe ştiri de la noi sunt nu despre ce fac politicienii, ci despre ce spun. Sunt pline telejurnalele de „X a declarat", „Y a dat o replică la declaraţia lui X" şi aşa mai departe, într-un iureş din care bietul cetăţean nu mai pricepe mare lucru. Şi (pe bună dreptate!) se satură de politică. Întruchiparea acestui stil este Crin Antonescu, în activitatea căruia greu poţi găsi, în ultimii ani, vreo faptă politică sau vreo iniţiativă legislativă; în schimb, umple zilnic spaţiul public de vorbe. Nici Traian Băsescu nu e departe de acest „model" (la a cărui răspândire a contribuit substanţial, de altfel). Numai că îl întrebuinţează mai eficient: din când în când, dacă are de lansat vreo „bombă", se duce la vreo televiziune, spune ce are de spus şi dă de lucru presei pe o săptămână-două înainte. O bună parte din adversitatea pe care şi-a atras-o (din partea adversarilor politici sau a unei părţi din public) se datorează acestui fel de a fi pe care nu şi-l poate stăpâni: gureş de parcă s-ar afla la bodegă, l