Pe unii dintre ei i-am întrebat şi noi pe vremuri, tot între două concerte la ”Enescu”, ce-i aduce la Ateneu, la Sala Palatului sau în piaţa care poartă chiar numele marelui compozitor. Reluăm acum declaraţiile lor pentru că ştim sigur că sunt la fel de fideli melomani şi pentru că vorbele şi numele lor reprezintă o pledoarie pentru muzica cea mare şi pentru evenimentul cultural cel mai important al ţării.

Actriţa Emilia Dobrin, pe care aţi avut ocazia s-o urmăriţi în stagiunea de curând încheiată la Teatrul Act în ”Capra cu trei iezi”, în regia lui Alexandru Dabija, rol pentru care a primit anul acesta şi o nominalizare la Premiile UNITER, este nelipsită de la Festivalul „Enescu“. Iată de ce:

”Cred că sunt oameni care nu apucă să vadă într-o viaţă întreagă atâtea concerte excepţionale câte vedem noi în trei săptămâni la Festivalul «Enescu». Nici măcar nu visam să văd vreodată live Il Giardino Armonico pe care-i iubesc de mor de când au apărut. De câte ori am fost «dincolo» şi am vrut să intru la un concert al lor, preţurile erau absolut prohibitive, 200-300 de euro. La noi este aproape gratis. Este păcat să ratezi o astfel de şansă să vezi mari orchestre şi mari muzicieni la un preţ pe care, deocamdată, ni-l putem permite. Nu am ratat aproape nici un concert pentru că nu ştii când te mai poţi întâlni cu o asemenea bucurie. Am strâns din pumni şi mi-am cumpărat bilete cam la toate. La recentele ediţii ale festivalului, preferatele mele au fost concertele de muzică barocă de la Ateneu. Sigur că mi-au plăcut şi marile orchestre, numai că, să spunem cinstit, Sala Palatului este totuşi improprie pentru astfel de manifestări. Acustica e foarte proastă. M-am mutat din colţ în colţ şi din nici o parte nu se aude bine. E păcat”.

Marius Manole (foto sus) nu mai are nevoie de nici o prezentare. El este de departe cel mai important actor ale generaţiei tiner