Intrarea în politică Am avut o discuţie cu preşedintele partidului. Eram şeful Corpului de Control al guvernului. Eram doctorand al lui Adrian Năstase. M-a întrebat ce fac cînd termin cu Corpul de Control. I-am răspuns că vreau să mă întorc în Parchetul General, unde fusesem procuror. După care m-a întrebat: "Eşti sigur că-ţi vei mai găsi locul acolo?". N-am mai fost aşa sigur. "De ce nu încerci politica?" Tinereţea Avantaj, pentru că nu au ştiut de unde să mă ia. Nu aveau cu ce să mă agaţe. Nu apucasem să fac rele. A fost o scenă epocală. Premierul mi-a spus: "Mergi să-ţi facă Şerban actele". Am întrebat: "Cine e Şerban?". Moment în care lumea a murit de rîs. Am o singură datorie morală, datoria pe care trebuie s-o aibă orice tînăr, cînd la un moment dat vine un mentor şi-i spune: "Hai să-ţi dau o şansă". Tutela lui Năstase Cred că am arătat în aceşti ani propria personalitate. Nu cred că Adrian Năstase e un om perfect, dar are multe calităţi pe care eu nu le am: răbdare, capacitatea de a nu se supune primului impuls, înţelepciunea ce ţi-o dă experienţa. Cînd o să văd şi eu tot atîtea ca el, nu voi mai crede că putem tăia capul tuturor ciocoilor. Eu încă mai cred în asta, deşi văd că lucrurile sînt ceva mai complicate. De ce? Fiecare sistem e format din oameni. Oameni ce nu se promovează neapărat pe criteriul competenţei, ci pe altul: cît de mulţumit e şeful de tine. Obrăznicia Atunci cînd spui lucrurile mai colorat şi mai agresiv, poţi stîrni şi antipatii, dar reuşeşti să transmiţi mesajul. Al doilea aspect este că, avînd formaţia de procuror, mi se pare normal să spui lucruri adevărate, lucruri pe care le gîndesc toţi ceilalţi, dar nu le spune nimeni, ca să nu supere. Pregătirea politică Nu m-am pregătit să fiu politician. Am încercat după 2001 să pun mîna şi pe cărţi, dar am fost chinuit de oameni pricepuţi. Puterea Nu e chestie de putere, e chestie că