În vreme ce pe trei posturi de televiziune româneşti divorţul lui Petre Roman era întors pe toate feţele de focus-grupuri formate din psihologi, doftori în bîzdîc, fete fără noroc, ba În vreme ce pe trei posturi de televiziune româneşti divorţul lui Petre Roman era întors pe toate feţele de focus-grupuri formate din psihologi, doftori în bîzdîc, fete fără noroc, ba chiar şi de către bietul Viorel Lis, proaspăt întors din mormîntul unei devastatoare pasiuni, la CNN se vorbea cu nonşalanţă despre căsătoria lui Iisus cu Maria Magdalena ca o dovadă că mahalaua dîmboviţeană n-are frontiere. Ideea că Iisus Hristos ar fi fost şi el un gospodar ca noi toţi, cu nevastă, copil, căţel şi purcel, nu e nouă. De data asta însă, în afacerea înălţării la cer, Răposatului i se agaţă de picioare cîteva pietroaie scobite în care s-ar afla scheletul tatălui, al mamei, al soţiei, al fiului şi al sfîntului duh. Lăsînd la o parte ceaţa din noaptea Învierii, ipoteza că Sfînta Familie ar fi fost pusă pe farse, trăgîndu-şi un cavou care să dea după două mii de ani apă la moara materialismului dialectic, îmi aminteşte de o poveste petrecută înaintea primului război mondial, cînd nişte oameni de ştiinţă au descoperit sub podeaua unei izbe ruseşti scheletul lui Mozart. Întrebaţi de ce mumia are doar 90 de cm, savanţii au argumentat cu seninătate că scheletul aparţine perioadei cînd Mozart era copil. Precum vînătorii de pe Canalul Dunăre - Marea Neagră ce momesc, la pasaj, raţele sălbatice cu păsări gonflabile de cauciuc, şi vînătorii de subiecte fierbinţi pitulaţi în stufărişul de la Discovery Canal au încercat să umble cu cioara vopsită. Căci argumentul demitizării fiului, bazat pe inscripţiile scrijelite în piatra sarcofagelor, nu prea stă în picioare dacă luăm în considerare frecvenţa numelor iudaice Iisus, Maria, Iosif sau Matei în terfeloagele primăriei din Ierusalim. E ca şi cum într