Ce este, de fapt, "cassata siciliana"? Un strat subţire de pandişpan, ca bază, şi o "inimă" din cremă de ricotta, glasată cu fondant de marţipan (o pastă obţinută din migdale măcinate, amestecate cu albuş bătut şi zahăr). Totul se decorează cu fructe confiate – portocale, smochine, mandarine, caise, piersici, kiwi ş.a. – şi benzi de pastă de migdale viu colorate.
Cine s-ar gândi însă că acest desert fabulos, deosebit de parfumat şi săţios, care face azi fala meselor de sărbătoare în Sicilia (şi nu numai) se pregăteşte aici după aceeaşi reţetă veche de un mileniu? Prima prăjitură de acest fel – stă consemnat într-o cronică a timpului – a fost pregătită de patiserii sarazini, în anul 998, la Palermo, pentru emirul Yassuff, pe vremea când Sicilia se afla sub dominaţia arabă. De-a lungul secolelor, reţeta a comportat diferite modificări, adăugându-i-se ingrediente noi şi dându-se mai multă importanţă aspectului său, până la a fi transformată într-o veritabilă operă de artă.
"REINVENTATĂ" ÎN MĂNĂSTIRE
În veacul al XVII-lea, pe timpul când insula se afla sub stăpânire spaniolă, mâinile patiserilor hispanici au adăugat "cassatei siciliene" fructele confiate şi compoziţiile florale ale decorului.
Vorbim despre o epocă în care o mulţime de îndeletniciri tradiţionale trec de poarta mănăstirilor şi aşa se face că, spre sfârşitul acelui secol, deja călugăriţele siciliene deveniseră foarte pricepute în realizarea acestui desert. Ele aveau să îi adauge o bandă verde, obţinută din pastă de migdale, care devine semnul distinctiv al "cassatei siciliene".
Astăzi "cassata siciliana" cunoaşte deja multe variante de reţete. Fondantul de marţipan e uneori înlocuit cu jeleu de fructe sau cu o glazură simplă din ciocolată albă. Rămâne neschimbată "inima" tortului, care se pregăteşte întotdeauna din cremă de ricotta.
MARŢIPANUL @