Un aspect extrem de interesant şi de multe ori necunoscut sau ignorat este cel legat de ce anume antrenează răspunderea civilă, care sunt tipurile de prejudicii.

Cadrul dezbaterilor despre malpraxis este unul extrem de variat: de la cel al presei scrise şi până la talkshow-uri sau chiar emisiuni de mondenităţi în care oricine, indiferent de aria de expertiză este stimulat să-şi afişeze opinia. În acelaşi timp, prezentarea cazurilor de potenţial malpraxis satisface pe deplin dorinţa de senzaţional a celor care gustă acest subiect, de cele mai multe ori lucrurile fiind prezentate sub forma “ştirilor”, cu toate calităţile aferente, conflictualitate, interes uman, amploare, noutate, proeminenţă, unicitate şi nu sub forma informaţiei (cu caracter medical preponderent), care ar face ca evenimentul să fie unul banal, nicidecum unul demn de prima pagină care să asigure o clientelă numeroasă. Chiar dacă lucrurile sunt îmbrăcate într-un astfel de context şi oricine se pricepe la malpraxis la fel ca la fotbal, agricultură sau politică, acest lucru nu înseamnă că totul e... senzaţional. Însă, pentru a putea vorbi în mod cert despre malpraxis, trebuie să facem apel la cele trei elemente componente ale sale şi anume greşeala medicală (a unui membru al personalului medical), prejudiciul pacientului şi relaţia de cauzalitate directă dintre cele două. Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii defineşte acest concept în Art. 642 drept ”eroarea profesionala săvărşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice”. Mai departe, potrivit Codului Civil, Art 998, răspunderea civilă a personalului medical determină ca “orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela