Idealul trupului de femeie pictat de Boticelli, liniile rotunde ale personajelor feminine rubensiene, alungirile trupului caracteristice lui Modigliani şi altele sunt fenotipuri rezultate din acţiunea fericită sau mai puţin fericită a hormonilor sexuali ce acţionează secvenţial din perioada intrauterină până la bătrâneţe. (...)

Din 1880, când Lataste şi Moreau au descris ciclul vaginal la rozătoare şi din 1898, de când Prenant a intuit secreţia corpului galben, cunoaşterea hormonilor sexuali a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă cu fiecare deceniu al secolului XX, acumulându-se exponenţial date noi despre acţiunea de la nivelu Publicitate l molecular la organul ţintă, metabolismul hormonal, metode de dozare, hormoni naturali, de sinteză şi terapeutici etc., ceea ce face ca domeniul Endocrinologiei feminine să fie aproape de necuprins. O sinteză a acestor date era absolut necesară, deoarece, deşi au fost publicate numeroase studii şi cercetări în literatura noastră, nu s-a mai încercat o privire de ansamblu asupra fiziologiei hormonale feminine, de la capitolul „Fiziologia aparatului genital“ de V. Luca şi D. Alessandrescu din „Ginecologie“, sub redacţia prof. E Aburel, din 1959. Necesitatea unei astfel de lucrări, o adevărată enciclopedie a hormonilor sexuali şi fiziologiei genitale a femeii, a fost împlinită prin apariţia primelor două ediţii ale lucrării: GINECOLOGIE ENDOCRINOLOGICĂ, coordonate de prof. dr. Petrache Vârtej. Succesul primelor două ediţii a impus apariţia celei de-a treia, revizuită şi completată (Editura All, 2010), care încununează sinteza tuturor achiziţiilor din domeniul fiziologiei sexuale a femeii, de la cele clasice la ultimele cuceriri ale acestui domeniu. Autorii sunt: prof. dr. Petrache Vârtej, dr. Ioana Vîrtej, conf. dr. Cătălina Poiană. Colaborator: dr. Anca Vîrtej. (...) Articolul integral îl puteţi citi în