Osias Solomon, Radu Bordeianu, Silvia Bittman si Dan Cornilescu sint cei care au realizat teza de doctorat a Elenei Ceausescu, „Polimerizarea stereospecifica a izoprenului".

Secretul pastrat aproape patru decenii a facut ca banuiala de a fi fost autorul doctoratului sa cada asupra academicianului iesean Cristofor Simionescu. Fostii colegi ai Elenei Ceausescu vorbesc acum despre adevaratii autori, care, ulterior, au ramas in strainatate, dar au tacut in continuare, pentru a nu-si stirbi reputatia. Polimerizarea s-a aplicat industrial la Carom Onesti si la Petrobrazi.

La doar o zi dupa ce, pe 14 noiembrie 1967, Elena Ceausescu a adresat ministrului Invatamintului o cerere pentru sustinerea tezei de doctorat, legislatia in domeniu a fost modificata.

Printr-un decret de stat si o hotarire a Consiliului de Ministri s-au stipulat reguli noi, care-i ofereau „tovarasei" acoperirea juridica pentru a sustine o teza fara conducator stiintific si fara un stagiu prealabil de pregatire.

Observatii de la Cristofor Simionescu

Ipotezele privind adevaratii autori ai tezei de doctorat, care au circulat in epoca si care au fost dezvoltate incriminator dupa 1990, par a fi doar speculatii. Nume cu greutate pe atunci in mediul academic, precum Aurelian Bondrea sau academician Cristofor Simionescu de la Iasi, au fost legate de sustinerea tezei cu titlul „Polimerizarea stereospecifica a izoprenului".

S-a considerat ca intreaga cariera a acestuia din urma - membru in Marea Adunare Nationala si in Consiliul de Stat, vicepresedinte al Academiei, rector al Politehnicii din Iasi etc. - a fost o rasplata din partea Elenei. „Sint doar niste povesti. Nu tatal meu a facut sau a condus aceasta teza.

El a primit-o la un moment dat redactata si a facut pe marginea ei niste observatii critice pe care le-a trimis la IC