„Au mai rămas” 19 zile până la primul tur al alegerilor prezidenţiale şi plutonul fruntaş, de 7 candidaţi, s-a detaşat de umplutura tradiţională aducătoare doar de pitoresc. 7 candidaţi, reprezentanţi a 6 partide, dintre care doar patru parlamentare, şi un independent, încearcă din răsputeri să aibă acces la o felie cât mai semnificativă din tortul opţiunilor. Băsescu, cu avantajul preşedintelui în exerciţiu şi cu logistica guvernamentală şi de partid, domină plutonul de la înălţimea treimii din procentele puse în joc. Ceea ce vor spune de acum înainte sondajele de opinie are doar valoare orientativă. Ne aflăm deja în faza unei fluidităţi ce poate modifica oricând cursul evenimentelor. Băsescu are, deci, asigurat unul din locurile care dau dreptul la participarea în turul decisiv . El încearcă să-şi păstreze acest loc cu un dinscurs violent împotriva „clasei politice ticăloşite” proiectându-se într-o postură de Robin Hood singuratic, în luptă pe viaţă şi pe moarte cu toţi duşmanii poporului. Unul dintre cei mai mari duşmani a fost dat în vileag încă din debut ca fiind Ion Iliescu. Tactica are drept scop „tăierea” rădăcinilor de popularitate ale lui Mircea Geoană văzut doar ca o proiecţie actuală a „criptocomunismului” originar.

Între Mircea Geoană şi Crin Antonescu se dă, după toate semnele care pot fi descifrate în prezent, bătălia decisivă pentru locul 2 în turul 1. Geoană vine cu avantajul unui aparat de partid numeros şi relativ bine articulat, dar şi cu dezavantajul situănrii sale, ca persoană, sub procentul partidului – situaţie nemaiîntâlnită în istoria FSN-FDSN-PDSR-PSD. Contribuie la această situaţie şi marile disensiuni din sânul partidului şi bătălia surdă dintre unii baroni din teritoriu şi vechii voievozi de la centru. Crin Antonescu are un aer mai proaspăt şi efortul de a-l desprinde de amprenta lăsată de guvernarea ţărănistă pare să dea ro