Profesorul le-a împărtăşit copiilor săi, timp de mai bine de jumătate de veac, pasiunea pentru limba română şi este supărat pe noile generaţii.

A fost un explorator al cuvintelor, de când era copil a realizat că poeziile ascund mai mult decât simple rime şi măsuri. O dată interesul stârnit, Dumitru Ţiganiuc a plecat în căutarea propriilor sale cuvinte, convins că „pot şi eu să fac o altă ordine mai frumoasă, pe sufletul şi imaginaţia mea“.

Un mare ajutor în acest demers i l-a oferit şi profesoara de la liceul din Truşeşti, Maria Tudose, care l-a fascinat dintotdeauna prin maniera ei de a preda la ore. Le-a prezentat elevilor cele mai frumoase poezii ale lui Blaga sau Arghezi, chiar dacă în perioada comunistă nu erau indicate, iar tânărul Dumitru Ţiganiuc a realizat atunci că vrea să devină profesor.

„Este o bucurie extraordinară pentru elev când vede că te apleci peste textul lui şi nu-l refuzi, ci cauţi acel «ceva»“, povesteşte botoşăneanul despre generaţiile pe care le-a îndrumat. L-a ajutat dragostea faţă de limba şi literatura română, după cum spune chiar el, iar copiii au fost mereu interesaţi de orele sale. „Ei se bucură când te joci“, se destăinuie Dumitru Ţiganiuc.

Şi-a iubit meseria de profesor şi, chiar dacă îi ocupa foarte mult timp, a găsit mereu loc şi pentru poezie, pasiunea vieţii sale. S-a ocupat de cenaclurile literare din zona Moldovei şi a colaborat la diverse publicaţii de profil, precum „Amfitrion“, „Convorbiri literare“ sau „Contemporanul“.

A primit o importantă distincţie culturală

Ca un semn al recunoaşterii pentru activitatea literară şi profesorală, în anul 2000 a primit, prin decret prezidenţial, brevetul şi medalia comemorativă „150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu“. Foştii elevi îşi aduc aminte şi acum de profesorul de limba română şi spun că îi iubeau orele şi vedeau în el un povestitor şi nu un