Ne-a mai scos odata din rahat. In 2000, cand a reusit sa intoarca declinul economic spre crestere, dupa 10 ani de prabusire. Cand a asanat sistemul bancar si a crescut rezervele BNR la un nivel cat de cat asigurator, pentru mentinerea cursului si a echilibrelor structurale care tin de BNR. A introdus sistemul provizioanelor bancilor, astfel incat acestea sa nu-si puna poalele in cap, cum incepusera, la creditele pe ochi frumosi. Si multe altele.
Contextul international este insa dramatic, impune un tehnocrat de talia lui Mugur Isarescu la fraiele puterii. Dupa modelul Italiei si Greciei. Unde guvernele politice au cedat conducerea tehnocratilor, sa repare ce mai e de reparat. Nu prea multe.
Romania sta relativ mai bine, comparativ cu alte tari, din motivele stiute, nu le mai repet. La capitolul incredere stam insa destul de prost.
De ce? Scandalurile de coruptie concretizate cu arestari; lipsa unor masuri agresive de atragere a investitorilor prin acordarea de facilitati; absenta masurilor decisive care sa duca la un aparat bugetar redus, suplu, eficient, bine remunerat, fara functii politice mai jos de secretar de stat; incertitudinile privind pomenile electorale in anul electoral care a inceput; nepunerea in valoare a potentialului si pozitiei geostrategice ale Romaniei; erodarea data de trei ani de guvernare, dificila si cu sacrificii imense din partea populatiei; o clasa politica careia ii pasa de orice, mai putin de interesele esentiale ale societatii.
Daca increderea cercurilor financiare ar creste brusc in tara noastra, am beneficia, probabil, de fluxurile financiare care acum fug din tarile „prajite” de propriile datorii si de expunerile reciproce pe datoriile suverane ale statelor.
O schimbare brusca a trendului descrescator al increderii in potentialul Romaniei poate fi adusa de un guvern si un premier de anvergura lui