Este o disciplină specială, ce nu funcţionează după regulile obişnuite. În politică, 1 plus 1 nu fac neapărat 2. Şi nici 2 ori 2 nu dă, sigur, rezultatul de „4”. În aritmetica politică şi electorală, orice rezultat este posibil şi nu are cum să fie contestat.

Iată, de exemplu, situaţia „exemplară” a calculelor prezidenţiale. Atunci când a apărut, ca din senin, Partidul Liberal Democrat, prin eforturile susţinute ale disidenţilor liberali ataşaţi Cotroceniului, toată lumea a fost convinsă că acesta s-a născut sub o zodie fastă. Deasupra sa veghea însuşi preşedintele. Faptul că mai avea un copil, dintr-o căsnicie anterioară - PD pe numele său - nu l-a împiedicat pe Traian Băsescu să-l copleşească pe noul născut cu dragostea sa. Susţinut şi încurajat, acesta şi-a demonstrat precocitatea la primul concurs de împrejurări la care a participat. Toată lumea a fost uimită: atât de tânăr şi necopt - şi a obţinut aproape 9 puncte la europarlamentare?!

Atunci a făcut părintele natural primele calcule: a adunat ce adunase prima sa odraslă, aproape 30 de procente, cu cele ale lui Stolojan&Comp. şi i-a ieşit, rotunjită, suma necesară unei guvernări pe cont propriu. Atunci a decis Băsescu incestul: măritişul infantilei PLD - cu flăcăul tomnatic PD. Ce a rezultat a fost o combinaţie de fost socialism de stânga cu actual populaism de dreapta, botezat cu o denumire care să mulţumească pe toată lumea: PD liniuţă D. Asta ca să-i stea în coasta lui Tăriceanu.

Astfel dreasă şi gătită, formaţiunea a fost pregătită pentru marele test, prefaţat de sondaje de opinie amabile, care dădeau ca sigur un procent de aproape 50 %, pentru partidul cu ambiţii de formaţiune unicat. Sigur pe steaua sa, mereu în ascensiune, preşedintele nu s-a mai împiedicat de chichiţele constituţionale şi a ieşit hotărât la atac, lăudându-şi odrasla în dreapta şi în stânga şi făcând planuri pentru guver