Se afla in plina desfasurare Festivalul National de Teatru, ajuns anul acesta la cea de-a 17-a editie. Mai lung decat de obicei (2-15 noiembrie) si cu o "cuprindere" mai generoasa chiar si decat in 2006, cand parea ca isi atinsese propriile limite, FNT inglobeaza, la fel ca anul trecut, si cateva productii venite din strainatate, precum si un numar de spectacole de dans. Asezat sub tutela simbolica a regizorului Aureliu Manea, artist revolutionar in deceniul 1970-1980, dar retras de mult din activitate, festivalul consacra, parca, starea actuala a teatrului romanesc.
Stare care, daca e sa numaram steagurile infipte mandru in palaria festivalului, ar fi cel putin infloritoare. Directorul artistic si selectionerul unic, criticul Marina Constantinescu, a adus la sanul darnic al FNT nu mai putin de 40 de spectacole (daca am gresit socoteala, sigur am gresit-o in minus) ale companiilor autohtone, carora li se adauga pomenitele montari "straine" fie teritoriului, fie teatrului dramatic. Intentia selectionerului a fost, nu ma indoiesc, una mai mult decat stimabila - si anume, aceea de a dota Capitala cu o parada teatrala de amploarea celei gazduite, anual, de Sibiu (care, de altfel, organizeaza acum, paralel si concomitent cu FNT, un Festival al Teatrelor Europene cu un afis extrem de "tare", unde figureaza nume celebre ale scenei mondiale, precum Lev Dodin, Michael Kakoyanis sau Peter Zadek, ca pentru a sterge impresia palida lasata de festivalul sau traditional din primavara) ori, la nivel continental, de Avignon sau Edinburgh. Intentia merita, repet, sa fie salutata si perpetuata. Lucrurile se complica insa, asa cum se intampla intotdeauna (si in special la romani), atunci cand intentiile isi capata concretizarea. Pentru ca, privind cu ochi limpede mai sus de marea de nume si titluri, constatam, de pilda, ca oferta FNT 2007 preia cu seninatate productii c
