Indiferent cine va câştiga turul doi al alegerilor prezidenţiale, Ucraina modernă rămâne similară Rusiei lui Boris Elţîn, unde personajele principale au fost oligarhii. Afacerile ucrainene nu sunt separate de politică, Parlamentul este axat mai mult ca înainte pe interesele marilor afaceri şi toţi politicienii au în spate industrii întregi.

Pentru toate ţările care au fost cândva în tabăra Uniunii Sovietice, scăparea de trecutul sovietic a fost la fel de dureroasă ca şi pentru Ucraina. Pe de-o parte, Ucraina a trecut peste acestă perioadă aproape la fel ca şi alte foste republici sovietice, pe de altă parte iese în evidenţă. Dar fără să putem spune că soarta noastră a fost mai norocoasă.

Cu primul val de libertate, mii de întreprinderi industriale ucrainene au rămas fără proprietar - ceea ce a creat oligarhia. Creşterea simultană a statului şi a afacerilor a început exact în ziua când, în Pădurea Bialowieza, a fost anunţată retragerea Ucrainei din URSS.

Sistemul oligarhic este încă în vigoare, iar Ucraina va avea nevoie de mult timp pentru a separa autorităţile politice de afaceri. Din păcate, acest lucru încă nu este scopul liderilor politici. Majoritatea politicienilor ucraineni provin din sistemul sovietic, şi nu au nicio grabă să separe afacerile de guvern, şi vice-versa. Primul care a încercat să schimbe acest sistem a fost preşedintele Viktor Iuşcenko.

După Revoluţia Portocalie, a anunţat că afacerile vor fi separate de politică. Următorii cinci ani au demonstrat că nimeni n-a avut de gând să urmeze această cale. Oligarhia a fost mult mai puternică decât gigantica parte a societaţii care în 2004 a protestat în Piaţa Independenţei din Kiev împotriva alegerilor fraudate.

Pentru a te convinge de acest lucru este suficient să urmăreşti cum lucrează Parlamentul ucrainean. Legislativul este gestionat, de fapt, de mai multe persoane