Duminica trecută, am asistat la o prelegere din seria „Conferinţele Teatrului Naţional“, ţinută de compozitorul Dan Dediu, pe tema „Despre travesti în muzică“. În fine, unora aceste date s-ar putea să nu le spună mare lucru. Cei care-l cunosc însă pe Dan Dediu ştiu că trebuie să se aştepte din partea lui la ceva neapărat captivant. El nu numai că este un extraordinar compozitor, dar şi un om de cultură foarte mobil, cu lecturi diverse, care-i permit să se plimbe cu nonşalanţă prin diferite zone ale culturii, prin diferite registre şi să ofere asociaţii din cele mai surprinzătoare. Şi face toate acestea fără să adopte limbaje sforăitoare sau poze eroice intelectuale. Dan Dediu este – şi în ceea ce compune, şi în ceea ce teoretizează – un spirit ludic prin excelenţă.

DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Actorul şi televiziunea Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furişAşa stînd lucrurile, puteţi intui cam ce a fost duminica trecută la Sala Atelier a TNB. Dan Dediu a vorbit şi a exemplificat la pian travestiul pornind de la Mozart şi ajungînd pînă la muzica de film compusă de John Williams pentru Star Wars sau la „Bohemian Rhapsody“ a trupei Queen. La Mozart a urmărit cum se dezvoltă o temă în variaţiuni – prin înveşmîntarea temei „cu podoabe în partea de sus“ (mîna dreaptă a pianistului), apoi „cu diferiţi pantofi“ (mîna stîngă a pianistului) şi ajungînd la travestiuri prin schimbarea modului din major în minor sau a măsurii. Aşa cum, în celebra „Sală a tronului“ din muzica filmului Star Wars, a indicat trei travestiuri de care s-a folosit John Williams: o parte din suita „Planetele“ de Gustav Holst, o alta din Simfonia a 9-a – „Din lumea nouă“ de Antonin Dvoˇrak, şi o alta din „Marşul nupţial“. Să vezi cum se transformă „Marşul nupţial“ în ceva ce anunţă apariţia figurii lui Vader – mi se pare de-a dreptul delicios!

Dincolo de toate c