În sondajele cele mai optimiste pentru ARD (cele realizate de CSOP), alianţa nu reuşeşte sǎ ajungǎ, de când s-a format, la 25% din intenţiile de vot. În toate celelalte, se situeazǎ sub 20%. Cu un asemenea scor, parlamentarii PDL nu vor putea ocupa mai mult de 20% din plenul Parlamentului (câteva mandate urmând sǎ revinǎ reprezentanţilor celor partide din alianţǎ).
De cealaltǎ parte, chiar dacǎ USL se va situa sub 50% (48%, conform aceluiaşi CSOP), PSD, care se pare cǎ şi-a asigurat colegii mai "productive" decât colegii lor de la PNL, va obţine in jur de 25% din totalul mandatelor. Asta face ca, chiar în interpretarea sui-generis a Constituţiei conform cǎreia nominalizarea premierului ar trebui fǎcutǎ nu de cǎtre alianţa electoralǎ cea mai bine plasatǎ, ci de cǎtre partidul cu cei mai mulţi parlamentari, Preşedintele sǎ nu poatǎ evita mandatarea lui Ponta pentru formarea guvernului.
M-am referit la datele CSOP pentru cǎ, acesta fiind institutul cu care lucreazǎ PDL de ani de zile, pe ele se bazeazǎ liderii ARD în stabilirea strategiei de campanie, strategie pe care încerc sǎ o desluşesc.
Obiectivul principal al campaniei ARD îl constituie aducerea lui Traian Bǎsescu în poziţia de a avea o cât mai largǎ marjǎ de manevrǎ dupǎ 10 decembrie. Pentru asta, este necesarǎ împiedicarea USL de a depǎşi pragul celor 50% din mandate. Într-o asemenea situaţie, Preşedintele ar putea reedita "performanţele" din 2004 şi 2009 când, prin soluţii imorale, a creat majoritǎţi de conjuncturǎ.
Aşadar, în mod paradoxal, rezultatul obţinut de cǎtre ARD este în sine un obiectiv secundar al acestei formaţiuni. Acest scor ar putea fi îmbunǎtǎţit, de exemplu, printr un atac îndreptat cǎtre PPDD, partid cu un electorat mult mai volatil decât cel al USL ; logica votului util ar fi putut atrage, în apropierea scrutinului, o parte din electoratul anti-sistem pri
