Numai 30% dintre directorii generali ai celor mai mari 50 de companii străine din România au naţionalitate română, restul fiind, în general, manageri care provin din ţara de origine a acţionarilor. Lipsa de încredere în managerii români, gradul de internaţionalizare a companiei şi nevoia de control al afacerilor sunt doar câţiva dintre factorii care i-au determinat pe cei aflaţi la conducerea marilor multinaţionale să plaseze la conducerea filialelor din România manageri de aceeaşi naţionalitate cu ei. Acestea sunt motivele pentru care francezii de la Renault, de exemplu, au decis să-l aducă la conducerea Automobile Dacia pe francezul Jérôme Olive, care l-a înlocuit la începutul lui 2010 pe un alt francez, François Fourmont. De altfel, rezultatele preliminare ale unui studiu realizat de Fundaţia Noua Europă, fondată de scriitorul şi profesorul Andrei Pleşu în colaborare cu universitatea elveţiană St. Gallen, arată că majoritatea managerilor străini membri în consiliile de administraţie ale celor mai mari 100 de companii locale după cifra de afaceri sunt fie la prima lor promovare, fie sunt în pragul pensionării, semn că acţionarilor le e frică să-şi lase afacerile pe mâna managerilor români. "Din studiul nostru reiese că 70% din membrii boardurilor companiilor străine prezente pe piaţa locală sunt executivi stăini. Naţionalitatea directorilor unei multinaţionale depinde de mai mulţi factori, însă cel mai important este gradul de internaţionalizare a companiei: cu cât o companie este mai mare, cu atât managementul va fi mai diversificat în ceea ce priveşte naţionalitatea", este de părere economistul Liviu Voinea, autor al studiului. Voinea este şi profesor în cadrul Academiei de Studii Economice şi al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, precum şi director executiv al Grupului de Economie Aplicată. El a adăugat că în instituţii private străine precu