Nu am văzut vreodată un sondaj care să arate câţi dintre angajaţi chiar cred când li se spune cu orice ocazie şi sub orice formă (în discursuri, în revista firmei, la team-buildinguri etc.) cât de importanţi sunt ei şi cât ar suferi businessul în lipsa lor. Sunt convins, însă, că procentajul e mare. Sigur, la nivel de discurs public, „oamenii sunt cel mai valoros capital", însă orice manager realist şi responsabil face tot ce poate pentru ca lucrurile să se întâmple exact pe dos. Mai ales pentru corporaţiile mari şi foarte mari, e nu numai normal, ci şi vital să se întâmple aşa: cu cât compania depinde mai mult şi de mai mulţi dintre angajaţii ei, cu atât e mai vulnerabilă şi businessul mai greu de administrat.
Rezultatele unei companii sunt influenţate decisiv de activitatea câtorva angajaţi-cheie. Productivitatea, eficienţa, rentabilitatea şi profitul nu au fost niciodată treaba şi responsabilitatea angajaţilor „de rând". Niciodată „simplii angajaţi" nu-şi vor creşte singuri productivitatea, dimpotrivă! Dacă vor avea posibilitatea să muncească mai puţin şi mai prost fără a fi penalizaţi, majoritatea o vor face. Cei câţiva foarte morali şi conştiincioşi, care vor „rezista" o vreme, vor acumula o frustrare care sigur va răbufni într-un fel sau altul.
Văd adesea angajaţi care, în numele culturii organizaţionale de tip „suntem o mare familie", se ataşează emoţional şi afectiv de FIRMĂ mai mult decât ar fi sănătos, prudent şi rentabil, atât pentru ei, cât şi pentru companie. De multe ori consecinţele sunt dramatice, am văzut oameni distruşi pentru că s-au simţit „trădaţi" de către FIRMĂ. Unii ar mai accepta o trădare din partea unor apropiaţi, a unor colegi, însă cu greu înţeleg că FIRMA, în care văd o adevărată personificare a idealurilor lor, le poate face aşa ceva. Ei bine, FIRMA, oricare ar fi ea, o face, şi nici nu are vreo remuşcare. Să ştiţi că FIR
