„A fost odată ca niciodată“ - aşa ar putea începe povestea a patru tineri cu deficienţe de auz care au reuşit să depăşească toate barierele societăţii, să se integreze în linişte într-o lume plină de zgomot, pe care adesea nu o înţeleg, dar din care au făcut dintotdeauna parte. Unul este preot, altul -caricaturist, altul - programator. Ramona a fost topmodel, iar în prezent asistent social. Agitaţie în Centrul Şcolar „Beethoven“ din Craiova. Sonerii diferite de telefoane, oameni care veneau şi plecau, uşi care se deschideau, se trânteau, câte un ţipăt al unui organizator care nu găsea câte ceva. Doar patru tineri stăteau liniştiţi, fără să îi deranjeze forfota din jur, unul desena calm, altul, îmbrăcat în straie preoţeşti, fotografia, unul tasta la un telefon mobil, iar o tânără frumoasă zâmbea tuturor celor care o salutau dând din mână. La un moment dat, au început să facă în aer cu semne numai de ei ştiute, la care le-au răspuns şi profesorii Centrului „Beethoven“. Cei patru tineri sunt surdo-muţi şi au venit la masa rotundă „Integrarea psiho-socială a persoanelor deficiente de auz“, pentru a-şi spune povestea şi a arăta că şi o persoană cu handicap poate reuşi. Slujbe religioase în limbajul semnelorRaul, Adrian, Dan şi Ramona sunt foşti elevi ai Centrului, care sunt acum un exemplu pentru ceilalţi adolescenţi ce învaţă la „Beethoven“ şi care aşteaptă în fiecare zi şansa de a demonstra ce pot. Aceşti tineri au învăţat să treacă peste sistemul medical care încă de mici i-a condamnat la tăcere, peste privirile şi zâmbetele ironice ale unor oameni ignoranţi şi peste o societate care i-a acceptat cu greu. „Încerc să îi ajut pe cei care sunt surzi să îşi găsească liniştea, să îşi rezolve problemele, să aibă încredere în Dumnezeu şi să descopere lumea spirituală“, a explicat prin semne părintele Raul Popescu, singurul preot surd. Raul transmite cuvântul lui Dumnez