Sa fie in 2012 deficitul bugetar sub nivelul de 3% din PIB? Argumente pro sunt, intre altele, viteza rapida de crestere a datoriei publice, care poate depasi 37% din PIB in acest an; nevoile de refinantare ale datoriei intr-un mediu pe pietele de credit foarte ostil. Nevoile de refinantare in 2012 sunt mari intrucat maturitatile datoriei publice nu au fost gandite cum se cuvine; intervin varfuri de plata care ar fi trebuit sa fie evitate. Altfel spus, exista la noi o problema de administrare a datoriei publice. Refinantarea devine o obsesie a bugetului public in 2012 avand in vedere pietele de credit, ilustrate si de cotatii ale politelor de asigurare (CDS) la obligatiuni romanesti.

Evolutii potrivnice pe aceste piete pot cauza un soc bugetului public, chiar daca consolidarea fiscala ar continua (adica s-ar mentine tendinta de diminuare a deficitului primar, care in 2011 ar trebui sa ajunga la cca 2% din PIB considerand un serviciu al datoriei de peste 2,2% din PIB). Daca in 2008/2009 a fost evitat un soc pe latura costului finantarii el a avut loc totusi prin cresterea fulguranta a datoriei publice, care a internalizat impactul declinului sectorului privat, carentele unui model de crestere economica.

Dar cat sa fie deficitul bugetar in 2012? Raspunsul trebuie sa aiba in vedere cativa parametrii de baza. Astfel, deficitul depinde de conditiile de finantare pe piete; nu te poti intinde mai mult decat este plapuma. Un alt parametru este ca ce isi permit alte tari, care beneficiza de moneda proprie (ex: Marea Britanie), Romania nu isi permite, din varii motive (din cauza veniturilor bugetare foarte scazute, a gradului de euroizare inalt –peste 60% din tranzactii, etc). Aceasta face ca un grad de indatorare publica de peste 40% din PIB sa devina foarte periculos pentru Romania. Intra in discutie adancimea si structura intermedierii financiare interne, de