Iarna 2009 – 2010 a fost declarată de către oficialităţi ca fiind o iarnă deosebit de grea, o iarnă catastrofală. Politicienii aflaţi la guvernare au reuşit performanţa de a da verdicte politice asupra situaţiei meteo a ţării. I-am întrebat pe cei de vârstă mai înaintată, părinţi, bunici, dacă această iarnă este chiar atât de grea, cum spun oficialii. Mi s-a răspuns că iarna de acum nu este cu nimic diferită de iernile de altădată. „Sunteţi voi mai sensibili, maică!“, mi-a zis, zâmbind cu milă, o bătrânică bolnavă, venită pentru rugăciune în capela spitalului unde slujesc. „Păi, am avut ierni când făceam tunel de la mine de la poartă până la fântâna din capătul uliţei. Nu ne plângeam. Ne scotea primarul să dăm la lopată, da’ ieşeam şi noi, că doar nu era să rămânem troieniţi!“.

Cele două luni de viscol, ninsoare şi ger au fost pentru mine prilej de revelaţie. Această iarnă mi-a adus o bucurie aparte în suflet. Am redescoperit eroismul românului de rând, românului anonim. Militarii, jandarmii, pompierii, personalul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă, personalul medical al SMURD, al serviciului de ambulanţă şi al unităţilor de primiri urgenţe formează o adevărată armată loială acestui popor. Dotările tehnice folosite sunt precare. Elicopterele MAI sunt foste „vedete“ sovietice, al căror loc ar fi mai degrabă într-un muzeu al aviaţiei şi nu în lupta cu viscolul. Ambulanţele şi autoutilitarele pompierilor sunt deja „obosite“, fiind utilizate mult peste norma de ore prevăzută în cartea tehnică. Unităţile de primiri urgenţe duc lipsă de instrumentar medical şi de medicamente, iar personalul medical este insuficient. „Reformele“ postdecembriste şi licitaţiile măsluite făcute de blestematul şir de miniştri, directori, inspectori şi manageri numiţi politic au provocat această situaţie inacceptabilă pentru o ţară europeană.

Totuşi, în ciuda dificultăţilor, s