"Uşor, şefu'! Incredibil!", s-a precipitat o "gorilă". "Aveţi grijă, să nu vă loviţi!", s-a îngrijorat eroul zilei către reporteri, în timp ce era mitraliat cu flash-uri. Din mina nemişcată răsare un soi de surâs: "Ne vedem peste câteva zile, vorbim mai mult...Cu politica e un răspuns dificil".
La această oră (n.r. - luni seara) este într-o haltă de ajustare la spital. Ne-a anunţat fiul, Andrei că "tata e bine..dar e vorba de tiroidă, sânge" şi va ajunge, în cele din urmă, acasă, unde un alt spectacol, cu o regie ceva mai bună, deja e în desfăşurare. Pe fostul premier îl aşteaptă buchete de flori şi admiraţia susţinătorilor.
Acasă, fostul prim-ministru a decis să intre în regimul tăcerii, de data asta în recluziunea infinit mai plăcută şi civilă a domiciliului din Zambaccian. În care se va readapta şi mai ales va aştepta.
Deocamdată, va aştepta să se consume perioada în care va fi întors pe toate părţile în calitatea de senzaţie nouă. Căci, momentan, Adrian Năstase liber este doar o senzaţie nouă pentru public.
Odată isprăvit circul de rigoare, va veni momentul lucidităţii. Al evaluărilor reci, personale şi ale celor care fac jocurile politice. Unii trudesc intens să-i consolideze soclul de mare nedreptăţit, de deţinut politic. El însuşi încearcă să-şi aroge această aură. Deţinut politic a fost Nelson Mandela. Comparaţia şi alte comparaţii nu încap.
Dar orice poleiri i s-ar aplica, Adrian Năstase nu va deveni mai simpatic, mai uman şi mai empatic cu omul de rând şi în mintea omului de rând. Este prizonier definitv al unor clişee negative aproape indestructibile şi în cea mai mare parte justificate.
În stratosfera politică, sentimentele şi diversele socoteli sunt nuanţate. Întâiul partid al ţării, PSD şi guvernul sunt conduse de învăţăcelul lui Năstase, Victor Ponta. Care îi datorează ceea ce este azi. Doar că Victor Ponta est
