Legea pentru sustinerea familiei la cresterea copiilor are lacune mari Decat incet si bine, mai bine repede si prost. Acesta pare sa fie sloganul sub care statul intelege sa se achite de obligatiile sale de reglementare in domeniul economic si social. Acte normative din ce in ce mai proaste – din punctul de vedere al formei si al continutului, cu nenumarate balbaieli, reveniri, modificari, completari... Un vesnic exercitiu de dat cu dreptu’n stangu̵
Legea pentru sustinerea familiei la cresterea copiilor are lacune mari
Decat incet si bine, mai bine repede si prost. Acesta pare sa fie sloganul sub care statul intelege sa se achite de obligatiile sale de reglementare in domeniul economic si social.
Acte normative din ce in ce mai proaste – din punctul de vedere al formei si al continutului, cu nenumarate balbaieli, reveniri, modificari, completari...
Un vesnic exercitiu de dat cu dreptu’n stangu’, cum zice romanul. si toate astea pe banii si pe nervii contribuabililor, care se simt din ce in ce mai mult asemenea unor cobai. Nimeni nu este in stare sa explice de ce o lege este proasta cand poate fi buna. si sa ne intelegem: nu consideram ca o lege este proasta pentru ca nu multumeste pe toata lumea, ci pentru ca nici macar nu reuseste sa-si atinga obiectivul initial. Aceasta denota o neintelegere a fenomenului economic si/sau social supus reglementarii, o proasta conceptualizare si o execrabila transpunere in limbaj juridic.
Un exemplu relevant il reprezinta OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aparuta “din necesitatea imbunatatirii echilibrului social-economic al familiei, prin sustinerea acesteia in vederea cresterii copilului, in scopul stimularii cresterii natalitatii si