Profesorul de pe locul cinci din Oradea este Mariana Bojan, profesoară de religie la Şcoala Dacia, încă din anul 1991. Dedicată elevilor săi, dascălul spune că a fi profesor este mai mult o vocaţie decât o meserie şi că nicio reuşită nu poate fi posibilă fără Dumnezeu şi fără dragostea copiilor.

Mariana Bojan, 57 de ani, mai are doi ani până la pensie şi deja regretă despărţirea de copii. Asta în ciuda faptului că, prima carieră a Marianei Bojan nu a fost cea de dascăl. „Eu am urmat Facultatea de Construcţii de la Cluj-Napoca şi am devenit inginer constructor. Şi chiar am lucrat aproape 10 ani ca inginer, până la revoluţie, chiar dacă nu simţeam niciun fel de afinitate pentru această meserie", explică profesoara. Dar, după un deceniu de inginerie a primit şansa vieţii sale. „Unul dintre preoţii foarte dragi mie, ştiind de credinţa mea de nestrămutat în Dumnezeu, m-a întrebat dacă nu aş vrea să predau religie la Şcoala Dacia. Imediat am acceptat. Am simţit undeva în adâncul sufletului meu că aici trebuie să ajung, printre aceste suflete calde de copii, care aveau nevoie de ajutorul meu şi al lui Dumnezeu", adaugă Mariana Bojan.

Momentul cel mai greu din cariera proaspetei profesoare de religie avea să fie titularizarea. „Când am văzut programa pentru titularizare am spus că renunţ. Aveam o familie cu doi copii mici, mă apucasem în paralel să fac şi facultatea de religie la Universitatea din Oradea şi pur şi simplu am spus că nu voi reuşi", îşi aminteşte profesoara de religie. Dar, totul s-a schimbat când, spune ea, a primit în aceas noapte un semn de la Dumnezeu. „În vis Maica Domnului stătea la o răscruce şi îmi cerea să o urmez. Şi am urmat calea arătată de ea şi am decis să dau examenul de titularizare", spune dascălul, cu ochii în lacrimi. În privirea ei se poate observa uşor atât fericirea de a fi avut acel vis profetic, dar şi teama că în curând sala